Nu am nevoie de tine, deci te iubesc

Am #convingerea ca daca relatiile noastre intime (de cuplu sau cu apropiatii) ar fi clare, din autenticitate, adevar, fiecare ar fi in contact cu ce simte, cu nevoile sale, fie de caldura si afectiune, fie de spatiu ori apreciere, lumea efectiv pe toate planurile ei, social, politic, nu ar mai fi lafel. Ar fi mult mai bine.

Multi imi scriu: da Cristi inteleg ce zici, dar totusi cum sa mai fii intr-o relatie cu cineva daca nu ai nevoie de el!?
Nu pentru asta sunt relatiile, sa gasim implinire impreuna!?

Si eu raspund lafel: daca vrei sa iti asiguri suferinta si agonia pe termen lung, continua asa!
Lumea e plina de cersetori, vrei sa fii si tu unul din ei?
Dar daca vrei sa schimbi paradigma, schimba ceva!

Noua paradigma= Nu am nevoie de tine deci te iubesc.
Fata de vechea relaitate: Am nevoie de tine, deci te iubesc.
Consecinta= nu sunt aici sa-mi umplu nevoile prin tine si nici tu, ci ca sa ofer din cine sunt eu in intreg, din pace, curaj, iubire, prietenie si libertate. Si tu lafel.

Ce urmeaza? desigur alchimia lui 3, in care 1+1= 3 . Nu 2 ca inainte.

Dar nu te mintii pe tine!
Nu e un proces mental asta, e munca de zeci de ani. Pas cu pas, zi de zi, cu rabdare.

Totul incepe cu pasul 1: obsevi ca ceva te nemultumeste, te irita, nu primesti ce ai nevoie.
Aici poti escala nemultumirea si genera asteptari catre partener/a cum ca el ar trebui sa fie acolo pt tine. Eventual devii si mai demanding sau chiar agresiv ori manipulativ.
Sau poti alege calea constiintei. Cand iti anintesti ca nimeni nu e acolo sa-ti satisfaca nevoile. Nimeni nu e si nu mai poate fi mama sau tatal tau.
Cand ai inteles asta, este un #adult.
Si pasul 2: iti iei spatiu personal ca sa fii cu emotiile tale. Iti dai seama ca a continua dialogul in faza asta, e sortit esecului si reactiilor.
Pasul 3: stai efectiv cu emotia. Si respiri bland, lung si cu blandete. Fara graba de a scapa de durere.
Pasul 4: iti iei in brate copilul interior si ii spui ca e in siguranta. Il faci sa inteleaga ca partenerul/a nu e mama/tatal tau si ca nu trebuie sa-ti satisfaca el/ea nici cea mai mica nevoie. Faci asta pana simti o relaxare in plex/in piept.
Pasul 5: ca si adult, te intrebi sincer: eu ce nevoi am acum si ce as putea face prin mijloace proprii sa le satisfac?
Pasul 6: actionezi. Iti schimbi energia, starea in bine. Fara ajutorul partenerului/ei.
Pasul 7: Revii in relatie. Comunici constient ce ai simtit, ce nevoi aveai, iti ceri scuze ca ai avut asteptari, ca ai acuzat pe nedrept iar celalalt face identic.
Acest ultim pas aduce o sincronizare si armonizare de un inalt nivel in relatie. Incepe in timp sa se creeze o fuziune a sufletelor. Si Increderea e din ce in ce mai mare.
Pasul 8: Ceri constient ce ai nevoie iubitului/ei tale. Deja esti intr-un spatiu de plin, stii cum sa-ti satisfaci propriile nevoi, nu mai esti “needy”, dar a cere celuilalt aduce si mai multa intimitate si vulnerabilitate. E un act de mare putere. In aceasta etapa ai negociat si cu rana ta de respingere si nu iti mai e frica ca vei fi respins. Stii oricum ca iti poti satisface oricand nevoia ta. Si ca iubitul/a tau/a nu e acolo sa-ti umple golurile. Deci te relaxezi si mai mult.

Paradoxul unei relatii armonioase: comporta-te ‘ca si cum nu ai fi intr-o relatie’! Adica ai grija de tine, de nevoile tale afective, emotionale, sexuale ca si cum ai fi singur! Nu in ideea ca “nah, acum e cineva alaturi de mine, gata, nu mai trebuie sa fac eu nimic pentru mine, sursa de afectiune iat-o… uraaaa.
Nu, nu!
Gresit. Fatal.

Trezeste-te! Adu-ti aminte din nou de tine, ia-te in brate, ofera-i afectiune copilului tau interior! Fa lucruri zilnic care-ti cresc oxitocina si serotonina! Dar nu exagera cu ciocolata! Hraneste-ti timpul cu calitate, cu evolutie, cu grija!

Si iata paradoxul: partenerul tau va fi din ce in ce mai atras de tine. Si nu glumesc. Va simti pe zi ce trece “o chemare” sa te iubeasca si mai mult.

Altfel, contrar, nevoile tale afective, de a fi vazut/a, apreciat/a de care nu ai grija 100% se deschid ca un #PORTAL energetic toate la un loc si vor exercita “o presiune” in psihicul partenerului. Consecinta: inconstient va simti nevoia “sa fuga”. Sa se distanteze.

Daca nu e suficient de matur/a, o va face in moduri inconstiente: se va refugia in munca, workaholic, va vrea sa petreaca mai mult timp cu baietii/sau cu fetele, televizor, filme, porn, flirt sau chiar sex cu ale femei/barbati.  etc.
Sau pur si simplu va incepe sa-ti faca pe plac, va fi acolo cu fizicul dar nu cu sufletul. Mai devreme sau mai tarziu, tot la raceala se va ajunge.

Dar daca e destul de matur, isi va comunica nevoile chiar si cu riscul sa fie diferite de ale tale. Chiar si cu riscul ca tu sa te simti trist/a, in suferinta.
Dar stie in adancul lui/ei, ca tu ai resursele in tine sa ajungi in iubire si acceptare din nou. Si sa revii intreaga/intreg.
Nu va cadea in plasa baiatului bun/fetei bune salvator/oare.

In inima lui isi doreste aprins sa te intalneasca “in intreg” iar nu pe jumatate.
Si are rabdare. Asteapta in liniste. Chiar daca din afara, pare nepasator si rece. Nu este. Se roaga sa-ti fie bine, sa-ti deschizi din nou inima. Cu curaj si pasiune.

Cu drag si din intreg,
Veet Cristian.

Uite ce iti propun! Dupa ce ai citit cu atentie articolul, completeaza in Formularul de AICI, o intrebare pe care o ai, o nelamurire etc?! Iti promit ca iti voi raspunde personal!

Ti-a placut articolul?! Mai jos gasesti un buton de share pe facebook! Daca ajunge la un prieten de-al tau care ar avea nevoie, e mai mult decat suficient. Iti multumesc.